Infractiunea nu este o boala

Masurile punitive aplicate persoanelor care au savarsit infractiuni nu au drept scop indepartarea “forever”a persoanei din societate. Pedepsele aplicate acestora au un rol sanctionator pentru fapta comisa si de reeducare si redare societatii. Odata stabilita si executata pedeapsa, persoana condamnata se intoarce in societate si-si continua viata fara a fi limitata in drepturile sale.

Nu e moral si nici sanatos ca, dupa ce omul si-a ispasit pedeapsa, societatea sa-l marginalizeze. In cazul acesta ar trebui sa  facem  un ghetou al proscrisilor.

Nu e moral si nici sanatos ca, dupa ce omul care a gresit a platit, sa-l ocolim de parca ar avea raie, ca n-are!

Am urmarit o campanie electorala in care singurele “programe” au fost numararea “penalilor” adversarului. Acesta e nivelul.

Rezultatul s-a vazut.

Ma bucur. Ma bucur ca au disparut din peisaj mare parte din cei care, neavand argumente, arunca simplu : Penalule!

S-au gandit acesti politicieni la efectul pe care-l are asupra maselor acest apelativ? Le-a trecut prin cap ca, dincolo de coruptii la care fac referire, in tara asta sunt j’de mii de “penali”? S-au gandit ca atitudinea de respingere si eliminare a adversarilor lor are ca efect respingerea si eliminarea din societate a oricarei alte persoane care a comis o infractiune? S-au gandit ca satul va izola batranul care a furat o gaina? Eu nu spun ca e bine sa furi o gaina, dar, daca ai platit pentru fapta, societatea trebuie sa te reintegreze si sa-ti dea toate drepturile personale si cetatenesti.

Nimeni nu are dreptul sa interzica drepturi civile unui condamnat dupa ce s-a efectuat justitia legala. Nu se poate erija nimeni in judecator suprem in afara sistemului judiciar.

Rolul societatii este acela de a-l reintegra pe condamnat si a-l sprijini in adaptarea la viata sociala in spiritul respectarii valorilor sale.

Cand ai TBC medicii te izoleaza trei saptamani si apoi te trimit inapoi la viata ta.

Infractiunea nu este o boala. Nu se ia. Condamnatul are drepturi si libertati de care, daca instantele nu au dispus altfel, beneficiaza fara drept de apel si sunt opozabile erga omnes, nu conteaza daca acest omnes este cersetor sau imparat.

 

 

Sensibilitatea razboinicului

Am un prieten virtual care ma-ncanta in fiecare dimineata si seara cu imagini atat de calde ca ti-ai dori sa fugi si sa te-ascunzi in ele…Ai vrea sa te cufunzi intr-un colt din patul acela pe care troneaza tava cu micul dejun ori in fata semineului din casa cu pereti de piatra pe care danseaza umbrele flacarilor…

Prietenul meu nu-i poet si nu-i artist. E un barbat care-a vazut raul, care-l cunoaste de-aproape. Prietenul meu este asemenea razboinicului care, odata iesit din campul de lupta, inchide in sufletul sau groaza, umilinta, durerea, vinovatia de-a fi apasat pe tragaci, strigatul mut din ochii celui care-a cazut la picioarele sale. Sufletul sau e o lada de campanie cu toate efectele adunate in timp, pe care va fi obligat sa le poarte cu el pana la sfarsitul zilelor sale…

Dincolo de toate acestea, din toata fibra razbate pofta de viata si de frumos. Sufletul acesta cauta cu disperare sa faca dimineti si seri frumoase celor din jurul sau, sa le dea sansa ca viata lor sa nu devina o povara ca a lui. Se-ascunde in bucuria de a trai a celor de langa el si se incarca de frumosul simplu al lumii.

Prietenul meu e tipul de barbat care, desi ar putea, nu-si va lua o partenera frumoasa decupata din revista, poate nu-si va lua deloc, dar se va inconjura de lucruri frumoase si simple. Prietenul meu nu se va lega de fiinte. Pierderea fiintelor doare, lucrurile frumoase se inlocuiesc.

Cand un barbat e atat de sensibil de te doare, sa stii ca in sufletul sau sta ascunsa o durere muta pe care, daca nu tu esti aleasa, n-o vei afla niciodata.

PS: Daca vei vrea sa-i afli povestea gandeste-te de doua ori, pentru ca povestile acestea nu dispar cand te saturi tu de ele. Sunt poveri pe care le vei duce cu tine toata viata si trebuie sa iubesti cu adevarat ca sa le poti face fata.

Onor Guvern, hai sictir!

Ma seaca o intrebare redata insistent intr-o reclama la o banca “jmechera” : De ce te-ai facut antreprenor?

Chiar asa: de ce mama ma-sii m-am facut antreprenor? M-am facut antreprenor ca sa-mi castig singura banii, sa nu fiu “asistata” sau in sarcina statului, sa am propriul meu program si libertatea mea de miscare, sa-mi vand talentul si cunostintele direct, la valoarea pe care o consider eu si nu la mercurialul – grila “echitabil”  al guvernului. M-am facut antreprenor din multe alte motive pe care nu le mai trec aici.

Problema este ca am ajuns sa simt ca sunt intr-un, nu mare, foarte mare conflict cu Guvernul. Acest guvern care vine si ma spoieste de bani. De banii mei! Bani pe care eu ma chinui sa-i fac in fiecare luna si din care ii dau si lui, “amaratului”, iar el, nemernicul, nu-i da la scoli si spitale ci la UE si studii de fezabilitate supra-supra-evaluate “cfm SEAP”. SEAP – sistemul electronic de achizitii publice care este de fapt Sistemul Electronic de Aplicare a Parandaratului, si credeti-ma, stiu ce spun!

Revenind, guvernul vine si ma taxeaza cu pana la 80% din veniturile mele. Proprietatea mea, ca veniturile astea nu-mi sunt alocate de cineva. Sunt proprietatea mea. Pentru proprietatea asta sunt datoare de un impozit ( 16%). Atat.  Nu mai pun la socoteala ca statul nu-mi da nici-un comision ca-i adun si virez in conturile grasane TVA-ul, desi pe mine si banca si trezoreria ma taxeaza la transfer ( Sic!). Tot acelasi stat insa, plateste saci de bani Postei Romane prin ANAF sa ma anunte lunar ca mi-am platit datoriile la timp, asa, ca un semnal stravechi de: “Dormi linistit, NU ai datorii la stat”. Asta pentru ca statul ma considera un tampit care nu stie ce dracu’ a facut cu banii.

Daca proprietatea este garantata de stat, atunci, cum puii mei vii tu stat si-mi spui ce sa fac eu cu banii mei? Cum vii tu si-mi scuipi in fata ca ai luat bani dintr-o parte si-ai carpit in alta parte? Cum vii tu si-mi spui ca pui bani sa cumperi “Cumintenia pamantului” cand tu ai j’de mii de analfabeti, dezbracati, sate fara lumina, copii morti de rujeola ca n-ai fost in stare sa-i vaccinezi la timp?

Onor guvern, hai SICTIR!

Sambata in pijamale si TV

Prieteni, niciodata, absolut niciodata cand aveti o sambata libera sa nu porniti televizorul pe canalele de stiri. Stati in pijamale, sunati-va prietenii, jucati-va cu cainele ( daca aveti), certati copilul, bateti nevasta ( sotul unde e cazul), pupati-va cu vecinii dar nu va uitati la stiri!!

Eu am comis-o! Gresit! Rau, rau, rau…

Titlu de week-end:

“Iohannis nemultumit pe fb pentru votul senatorilor in cazul Vosganian”. Adica, domnul acesta care “a luat tara inapoi”, e nemultumit ca senatorii nu s-au aliniat la cererea DNA asa, simplu si fara multa vorbaraie, direct si fara comentarii. Adica, dom’le, pentru Ariton ati dat verde si pentru Vosganian nu?

Pai, cu respect, nu cunosc speta integral, dar inteleg ca Vosganian e acuzat de cheltuieli ilegale nu de coruptie. Daca printre voi este vreun economist bazat il rog sa-mi spuna si mie care este legea si articolul de lege care prevede sintagma “cheltuieli ilegale” si care este definitia ei ca eu in Codul fiscal si ceva legislatie de contabilitate publica n-am gasit-o. Asta  intr-o ordine de idei.
In alta ordine de idei, de cand parlamentul trebuie sa se execute la recomandarea oricarei institutii externe lui? Pentru cei care nu sunt juristi trebuie sa mentionez ca dupa noul CPP urmarirea penala se incepe in rem, adica se cerceteaza fapta – daca exista, daca se confirma ca este infractiune, daca exista suspecti in cauza, daca se dovedeste ca suspectii au efectuat acte materiale in cauza. Pana la a fi suspect toti cei care sunt banuiti a sti ceva despre caz, ori cei despre care se face referire in plangere sunt martori. Tu, procuror, poti cerceta. Si poti cerceta indiferent de pozitia sau statutul social al martorului ( proasta denumire, proasta comisie de concepere a noilor coduri penale si de procedura penala, proaste coduri!). Daca toate se confirma ajungem la urmarirea penala. Aici e problema DNA. Pentru show TV, DNA cere aviz favorabil pentru urmarirea penala a parlamentarilor. Este numai una dintre caile prin care se poate incepe aceasta procedura. Se poate face urmarire penala si fara anuntarea suspectului si acesta poate fi anuntat de procedura care s-a desfasurat la final, cand i se prezinta rechizitoriul si intregul material de urmarire. Simplu si fara tam-tam. Numai ca atunci n-ar mai fibrila masele si vizibilitatea DNA ar fi cam cat gaura cheii, daca nu chiar mai mica. Pe langa acest aspect, difuzorii de programe TV ar trebui sa cheltuie si ei ceva bani din publicitate pe niste filme, divertisment ori stiri adevarate pentru tolomacii care lasa deschis TV-ul in week-end.

Nu se intampla asa insa, ei o dau gratis cu DNA.

Revenind, daca n-aveti caine, pisica, copil, nevasta…luati-va macar o pijama! Stati toata ziua in pijama si cititi o carte, beti cafea, rontaiti mere, dar nu va uitati la stiri!

 

Rh-ul, tabu!

Sunt mandra si fericita posesoare a unui Rh negativ. Negativ pur! Mentionez ca este foarte important, ori, cel putin, asa am descoperit eu de curand. Sa fii negativ pur e o chestie cam ca aia cu arienii.

Persoanele cu rh negativ au predominant in sange cuprul, spre deosebire de cele cu rh pozitiv care au mai mult fier.

Deoarece am niste dezechilibre electrolitice si ma tot caut de cativa ani buni, fara succes, ca toata lumea imi spune ca analizele sunt perfecte si nu m-am lipit de nicio alta boala moderna ( un atac de panica, ceva, un stress, o chestie de succes..), ma gandii eu sa vad ce-i cu rh-ul acesta si ce face cuprul asta in sangele meu.

Proasta miscare! Spun asta din mai multe motive:

1. Google pe limba noastra n-a gasit nici-un studiu care sa arate care ar fi nivelul de cupru normal intrun organism cu rh negativ ( stiut ca avem mai mult cupru decat pozitivii), ceea ce inseamna ca niciun doctorand la medicina nu a fost interesat de tema asta de cercetare. Nu ca ar avea de ce intro perioada in care toata lumea face “copy/paste” si, la urma urmelor, suntem doar 7% din populatia globului cu acest rh, deci, nu merita efortul.

2. Google in engleza m-a condus catre un milion de site-uri de nebuni. Medical nimic notabil. Sunt insa mii de grupuri de adepti ai teoriei conspiratiei care si-au facut o pasiune din a analiza de unde se trag cei cu rh negativ. Cele mai multe concluzii spun ca ne tragem din zei, din extraterestrii care au populat pamantul si suntem reptilieni. Suntem o rasa noua puternica, desteapta si cea mai cea! Shit! Am trait 45 de ani fara sa stiu ca am sange albastru ( de la cupru) si ca sunt de vita extranobila!

Ma gandesc serios sa o las mai moale cu rh-ul asta negativ, ca nebunilor nu le trebuie mult pana incep sa ne vaneze. Acum sunt preocupati cu razboiul religios, cu muslimii, dar trece si asta si , maine-poimaine, ma trezesc ca incearca sa ne extermine..

Asta, asa, ca tot suntem toleranti si civilizati!

Filozofeala contemporana sau Cui (qui) prodest?

E luni dimineata si ar trebui sa merg la serviciu. Mie imi place la serviciu, imi place sa-mi fac treaba si s-o fac cat de bine pot. Numai ca acum serviciul meu e asa…o chestie la care te duci si nu prea ai mare lucru de facut, e cam pe “duca”. Nu prea te mobilizeaza nimic atunci cand vrei sa construiesti dar “ai naibii de conducatori” realoca la alt site materialele de constructie.
Cunoastem multi dintre noi dictonul “La vremuri noi, oameni noi”. Cam asa e la mine si nu doar la mine ci sunt convinsa ca aceeasi situatie este in multe locuri din tara, acolo unde ciocoii noi au decis “la ceas de seara” sa scape de baronii vechi.Acum, cine i-a facut baroni pe unii nu se mai stie, se pierde in negurile vremii..Unii sunt baroni, altii doar s-au trezit cu titulatura nobiliara si inca isi mai fac analize sa vada daca au sange albastru.
Ideea este ca m-am trezit in situatia in care ma intreb de ce sa merg la serviciu. Pentru ce? Am luat in urma cu 6 (sase) ani un lucru si am muncit zi de zi sa-l cresc, sa-l fac cunoscut, sa-l fac util. Ghici ce? Mi-a iesit! Dar pentru asta am lucrat zi de zi, am stat in picioarele fiecarui client, am stat in ploaie, in vant, in soare arzator, am sfatuit si sprijinit mii de oameni, am suportat plansete, sfaturi, comentarii, arogante, ostilitate, urlete, cam tot ce se poate in materie de “comunicare” cu rasa umana. Efectul dupa sase ani este distonie neurovegetativa, probleme cu tiroida, epuizarea suprarenalelor, adica, in traducere libera, un fel de leguma umblatoare care lesina din nimic. Asta pe linie de sanatate. Pe linie de serviciu, efectul este ca oamenii noi, aduc oameni noi si se incurca in cei vechi cu care nu stiu ce sa faca.
Sunt zeci si sute de oameni pe care i-am ajutat fara a cere niciodata ceva in schimb. Ma opresc pe holuri discret si-mi spun ca nu e bine ce-i acum. Ma intreaba de ce nu raman alaturi de ei. Sunt oameni batrani si pe care viata i-a incercat in multe feluri. Multi imi doresc bine si-mi mai spun ca daca in tara asta ar fi mai multi oameni ca mine lucrurile ar merge altfel. Te emotioneaza astfel de lucruri, le multumesti si mergi mai departe. Apoi, te uiti in jur si vezi degradarea, interesele, prostia. Te uiti la tine care esti o frunza in bataia vantului si nu te hotarasti daca sa te rupi sau sa mai stai sa vezi ce se intampla. In ambele variante pentru tine e lansare in necunoscut. Nici-o certitudine. Celor noi le esti util pana invata ce stii tu apoi nu-i mai pasa nimanui. Le spui ce stii? Eu nu prea vreau sa le spun. Oricum nu-i pasa nimanui!
Revin atunci si ma intreb cui a folosit toata munca si epuizarea mea. Ce-am castigat cladind pentru tara? Ce-mi foloseste ca pot sa merg cu capul sus ca mi-am indeplinit misiunea? Tara asta ce-mi da mie in schimb? Un mare nimic! Nu-mi plateste facturile, nu-mi da teren la tara, nici macar nenorocita de pensie nu mi-o va da la cum merg lucrurile.
Merita statul asta sa-i dai ceva? Nu! O hidra hrapareata si sfidatoare…

7 ani de acasa

Scotland Yard si familiile a trei adolescente de origine musulmana sunt ingrijorati ca fetele au plecat in Siria pentru a deveni miresele jihadistilor. Zau? Pe bune?

In vest, in general, datoria parintilor este sa-si creasca plozii pana la adolescenta dupa care, la 18 ani, le dau un sut in partea dorsala care sa le asigure pornirea in viata. In vest, in general, parintii nu prea stiu sa creasca un copil. De obicei se axeaza pe tot felul de carti si brosuri care le spun, imperativ, ce e important: nu-i dati zahar, nu le dati grasimi, nu le dati lapte de vaca (pentru ca exista un lapte praf perfect), neaparat dati-le pre si pro-biotice (???), legati-l de gat si porniti la plimbare, etc. Nu tu dragoste, nu tu mangaiere, nu tu comunicare (inscrieti-l la psiholog!!!).

In aceste conditii, adolescentul, neavand un prieten si-un sfatuitor in familie, neavand inca acea capacitate de a discerne intre bine si rau, se lasa fascinat de iluzoria stare de bine prezentata in culori parfumate in media si mediul online.

Printul pe cal alb din vremea mea se numea Harap-Alb. Printul lor e calare pe Porsche Cayenne iar uneori, pentru adolescentele mai aventuroase, pe tunul anti-racheta. Daca printul mai arata si very “macho” – cu turbanul lasand sa-i atarne intr-o parte si cu pieptul dezgolit succesul e garantat! Bine sau rau nu mai are nici-o relevanta la varsta lor. Conteaza ca e frumos si zice ca ma iubeste!

Totusi, in cei sapte ani de-acasa, mama si bunica m-au invatat ca pe langa Harap-Alb mai exista si spanul. Si eu am stiut! Dar asta pentru ca mama m-a crescut cu drag si mi-a fost aproape, mi-a spus ce-i bine si ce-i rau, m-a lasat sa dau cu capul de tocul de sus, urmarindu-ma si intreptandu-mi drumul fara sa simt, asa incat eu sa pot sa fac diferenta intre bine si rau.

Polita romana nu trebuie sa-si faca griji ca trei tinere bezmetice de origine musulmana au plecat de-acasa in Siria sa devina mirese… Cel putin deocamdata!

PS Sper ca familiile sa-si recupereze fiicele, iar acestea sa fie in siguranta.

Ce frumos ne mintim ca ne pasa

Ce frumos ne mintim ca ne pasa. Ne mandrim cu un cerc de prieteni. Cu unii, foarte apropiati, ne facem confidente. Spunem ca sunt prietenii cei mai buni. Ne intelegem mai bine decat cu fratii. Prostii!! Ii mintim pe ei si ne mintim si pe noi. Daca am avea curajul sa privim cu adevarat in interiorul nostru am vedea ca nu-i asa. Ne facem confidente doar pana la nivelul in care ne simtim in siguranta. Nu ne pasa! Spiritul de supravietuire nu se mai manifesta in sensul sigurantei vietii. S-a transformat subconstient in protectia psihica. Avem un necaz sau avem o bucurie si sunam neaparat un prieten. Nu pentru a-i face confidente sau pentru ca a stat cu grija noastra. Nu. Sunam un prieten sa ne laudam cu experienta noastra. Nu pentru ca el ar invata ceva din ce ni s-a intamplat, nu pentru ca avem nevoie de ajutor. Nu. Pur si simplu ca sa ne laude sau sa-i simtim compasiunea, uneori ca sa ne spuna ce vrem noi s-auzim, sa ne dea dreptate…Sunam un prieten ca sa ne hranim orgoliul cu vorbele lui…

Ne mintim ca ne pasa. Ne mintim ca suntem prieteni. Prostii…Nu suntem in stare sa fim sinceri nici cu noi insine. De cate ori la un test cu intrebari prea intime n-am mintit? De cele mai multe ori. Daca rezultatul nu este pe placul nostru reluam intrebarile pana iese ce vrem noi sa iasa…Daca ora nasterii nu e buna si astrologic te-ai nascut fecioara o schimbam pana iese zodia balantei…Astia suntem…

Prietenia? Dureros, dar tot minciuna. Legatura e perfecta pana cand interesele noastre se bat cap in cap. Unii mai curajosi renunta, dar nu de tot. Si nu sunt multi curajosi! Totul e perfect cat sunt interese comune. Exista prieteni de petreceri, prieteni de pasiuni, prieteni la bucurie, prieteni la necaz…Nu prea exista prieteni si-atat! Prieteni pur si simplu. Prieteni de nimic. Toti cei care sunt prieteni au ceva in comun. Nu poti sa fii numai bun si-atat si sa fii prieten cu cineva. Asta se cheama crestin sau camarad daca pe langa a fi bun nu imparti si alta pasiune sau legatura cu acel cineva. Asta nu-i prietenie.

Ce frumos ne mintim ca ne pasa! De fapt, NU! Nu ne pasa. Nepasarea e inconstienta deci nu e nimeni vinovat si nici nu are motivare. Face parte din firescul zilelor noastre.

Poate daca am fi mai putin ocupati am intelege unde am ajuns. Suntem prea ocupati ca sa vedem ca ne afundam in minciuna si nepasare. Ne-am creat prea multe norme asa-zis sociale care ne obliga la minciuna. Nu-i frumos sa spui nu! De ce, daca asta-i adevarul? De ce sa sa-l ascult daca nu-mi pasa? De ce sa spun ca-i frumos daca-i urat?

Sunt una dintre cei carora le mai pasa. Nu stiu daca de toate, dar inca imi mai pasa si mi-o iau aproape de fiecare data cand imi pasa…Fiecare zambet ma costa cam un pumn de lacrimi…Stiu ca trandafirii cresc din gunoi…

Ne mintim ca ne pasa, dar mai merita sa-ti pese?

Je ne suis pas Charlie.

Eu nu sunt Charlie.

Milioane de vietuitori posesori de creiere mai mult sau mai putin functionale sunt la aceasta ora Charlie. Ei bine, fara a avea intentia de a merge impotriva curentului, eu NU sunt Charlie. De ce sa fiu Charlie? Pentru ca redactorii acestei gazete au avut ghinionul sa moara inainte de vreme? Este trist si am toata compasiunea pentru familiile lor. Asta nu inseamna ca sunt martiri sau eroi. Redactorii de la Charlie Hebdo au fost ucisi de doi descreierati, doi tineri cu psihic labil, fond pe care si-au gasit loc ideile fundamentaliste cu care i-au indoctrinat alti descreierati.

Franta n-a fost lovita de teroristi. Franta a fost lovita de ignoranta si neputinta sa de a integra milioanele de maghrebieni care au invadat-o. Franta a fost prea ocupata sa faca ordine in alte regiuni ale lumii si si-a ignorat propriile nevoi.

Eu nu sunt Charlie. De ce sa fiu Charlie? Pentru ca aceasta gazeta s-a exprimat liber? Pana unde merge libertatea de exprimare? Pretindem ca suntem civilizati. Respectam si cerem respect. Unde este respectul in desenele din Charlie Hebdo? Daca-mi bat joc de mine asta imi da dreptul sa-mi bat joc si de tine? Blamam islamistii, ii numim fanatici si teroristi si tinem cu dintii sa-i “civilizam”. De ce? Si ei vor sa ne civilizeze pe noi si bag de seama nu ne prea place.

Suntem civilizati? Atunci poate e cazul sa vrem sa-i cunoastem si sa-i respectam.

Am totusi o indoiala in ce priveste superioritatea noastra cand ma uit si vad milioane de Charlie…Cati dintre toti acesti “Charlie” au ales constient sa fie Charlie? Cativa…Restul, o turma de nebuni care merg cu valul..