Ce frumos ne mintim ca ne pasa. Ne mandrim cu un cerc de prieteni. Cu unii, foarte apropiati, ne facem confidente. Spunem ca sunt prietenii cei mai buni. Ne intelegem mai bine decat cu fratii. Prostii!! Ii mintim pe ei si ne mintim si pe noi. Daca am avea curajul sa privim cu adevarat in interiorul nostru am vedea ca nu-i asa. Ne facem confidente doar pana la nivelul in care ne simtim in siguranta. Nu ne pasa! Spiritul de supravietuire nu se mai manifesta in sensul sigurantei vietii. S-a transformat subconstient in protectia psihica. Avem un necaz sau avem o bucurie si sunam neaparat un prieten. Nu pentru a-i face confidente sau pentru ca a stat cu grija noastra. Nu. Sunam un prieten sa ne laudam cu experienta noastra. Nu pentru ca el ar invata ceva din ce ni s-a intamplat, nu pentru ca avem nevoie de ajutor. Nu. Pur si simplu ca sa ne laude sau sa-i simtim compasiunea, uneori ca sa ne spuna ce vrem noi s-auzim, sa ne dea dreptate…Sunam un prieten ca sa ne hranim orgoliul cu vorbele lui…

Ne mintim ca ne pasa. Ne mintim ca suntem prieteni. Prostii…Nu suntem in stare sa fim sinceri nici cu noi insine. De cate ori la un test cu intrebari prea intime n-am mintit? De cele mai multe ori. Daca rezultatul nu este pe placul nostru reluam intrebarile pana iese ce vrem noi sa iasa…Daca ora nasterii nu e buna si astrologic te-ai nascut fecioara o schimbam pana iese zodia balantei…Astia suntem…

Prietenia? Dureros, dar tot minciuna. Legatura e perfecta pana cand interesele noastre se bat cap in cap. Unii mai curajosi renunta, dar nu de tot. Si nu sunt multi curajosi! Totul e perfect cat sunt interese comune. Exista prieteni de petreceri, prieteni de pasiuni, prieteni la bucurie, prieteni la necaz…Nu prea exista prieteni si-atat! Prieteni pur si simplu. Prieteni de nimic. Toti cei care sunt prieteni au ceva in comun. Nu poti sa fii numai bun si-atat si sa fii prieten cu cineva. Asta se cheama crestin sau camarad daca pe langa a fi bun nu imparti si alta pasiune sau legatura cu acel cineva. Asta nu-i prietenie.

Ce frumos ne mintim ca ne pasa! De fapt, NU! Nu ne pasa. Nepasarea e inconstienta deci nu e nimeni vinovat si nici nu are motivare. Face parte din firescul zilelor noastre.

Poate daca am fi mai putin ocupati am intelege unde am ajuns. Suntem prea ocupati ca sa vedem ca ne afundam in minciuna si nepasare. Ne-am creat prea multe norme asa-zis sociale care ne obliga la minciuna. Nu-i frumos sa spui nu! De ce, daca asta-i adevarul? De ce sa sa-l ascult daca nu-mi pasa? De ce sa spun ca-i frumos daca-i urat?

Sunt una dintre cei carora le mai pasa. Nu stiu daca de toate, dar inca imi mai pasa si mi-o iau aproape de fiecare data cand imi pasa…Fiecare zambet ma costa cam un pumn de lacrimi…Stiu ca trandafirii cresc din gunoi…

Ne mintim ca ne pasa, dar mai merita sa-ti pese?

Advertisements