Am un prieten virtual care ma-ncanta in fiecare dimineata si seara cu imagini atat de calde ca ti-ai dori sa fugi si sa te-ascunzi in ele…Ai vrea sa te cufunzi intr-un colt din patul acela pe care troneaza tava cu micul dejun ori in fata semineului din casa cu pereti de piatra pe care danseaza umbrele flacarilor…

Prietenul meu nu-i poet si nu-i artist. E un barbat care-a vazut raul, care-l cunoaste de-aproape. Prietenul meu este asemenea razboinicului care, odata iesit din campul de lupta, inchide in sufletul sau groaza, umilinta, durerea, vinovatia de-a fi apasat pe tragaci, strigatul mut din ochii celui care-a cazut la picioarele sale. Sufletul sau e o lada de campanie cu toate efectele adunate in timp, pe care va fi obligat sa le poarte cu el pana la sfarsitul zilelor sale…

Dincolo de toate acestea, din toata fibra razbate pofta de viata si de frumos. Sufletul acesta cauta cu disperare sa faca dimineti si seri frumoase celor din jurul sau, sa le dea sansa ca viata lor sa nu devina o povara ca a lui. Se-ascunde in bucuria de a trai a celor de langa el si se incarca de frumosul simplu al lumii.

Prietenul meu e tipul de barbat care, desi ar putea, nu-si va lua o partenera frumoasa decupata din revista, poate nu-si va lua deloc, dar se va inconjura de lucruri frumoase si simple. Prietenul meu nu se va lega de fiinte. Pierderea fiintelor doare, lucrurile frumoase se inlocuiesc.

Cand un barbat e atat de sensibil de te doare, sa stii ca in sufletul sau sta ascunsa o durere muta pe care, daca nu tu esti aleasa, n-o vei afla niciodata.

PS: Daca vei vrea sa-i afli povestea gandeste-te de doua ori, pentru ca povestile acestea nu dispar cand te saturi tu de ele. Sunt poveri pe care le vei duce cu tine toata viata si trebuie sa iubesti cu adevarat ca sa le poti face fata.

Advertisements